Memoria
celor treisprezece generali si istoria Statuii Libertăţii
Anii de dupa octombrie 1849 au fost marcati de tacere si linistea impusa a
absolutismului habsburgic. Au trebuit să treacă zece ani pentru ca,
dupa Era Bach, in 1861 sa se treaca la adunarea de fonduri pentru ridicarea unui
monument dedicat martirilor revolutiei maghiare din 1848-49.
Printre cei care au contribuit cu donatii au fost si arădeni alte
nationalităţi, astfel încât în 1874, lângă Cetate, acolo unde,
în mod greşit, se credea că s-au aflat spânzurătorile, a fost
ridicat un obelisc de piatră. Se mai ştie că, înainte de asta
Mihaly Paszthy, fost locotenent-major în revoluţie, a ridicat un mic
monument în 6 Octombrie 1869 pe care a fost inscripţionat doar atât: 1849
Octombrie 6.
Tot prin donaţie publică,
în 1881, obeliscul de piatră a fost înlocuit cu acel obelisc din marmură
care poate fi văzut lângă cetate până astăzi. Este
momentul când a apărut şi ideea realizării unui grup statuar
impresionant. La propunerea deputatului Janos Konyey şi a cotidianului
Alfold a fost constituit, sub preşedenţia primarului Peter Atzel o
comisie în acest scop. Membrii comisiei au fost următorii: Karoly Andrenyi,
Sandor Haasz, Zsigmond Kristyory, Ferenc Chorin dr., Vilmos Bettelheim, Jozsef
Boros, Pal Molnar, Janos Paris, Illes Schuster dr., Janos Urbanyi şi Jozsef
Varjassy iar din Asociaţia Militarilor Revoluţionari: Istvan Aradi
dr., Bela Daniel, Miklos Lukacsy, Jozsef Nagy, Frigyes Scheinovitz, Lajos Tiszty,
Karoly Nemethy, Janos Rotter şi Janos Szamosi.
A început şi conscripţia
însă în decurs de zece ani s-au înregistrat 275 de donaţii în
valoare de 52 000 forinţi. Devenit între timp prefect (foispan), Atzel, în
14 iunie 1876, a reorganizat comisia iar în 27 ianuarie anul următor a
lansat un proiect de 100 000 forinţi cu observaţia că realizarea
monumentului va începe după strângerea acestui capital de pornire. Ideea
a fost îmbrăţişată şi de Asociaţia Kolcsey, înfiinţată
între timp. Pe parcursul anului 1877 au sosit 14 propuneri. Ele au fost
jurizate de un juriu în care pe lângă Atzel au fost invitaţi
specialişti în artă de notorietate: Ferenc Pulszky, Gyorgy Rath,
Miklos Ybl, Gusztav Keleti, Imre Steindl, Imre Heusselmann şi dr. Gyula
Pasteiner. Decizia s-a născut în 27 Decembrie 1878: premiul întâi si cei
250 de coroane aur a fost câştigat de Adolf Huszar. Locul doi, valorând
150 coroane, a fost ocupat de propunerea lui Laszlo Feszl iar cele 100 de
coroane pentru locul trei au fost atribuite proiectului comun a lui Leo Feszler
şi Ferenc Eisenkopf. Câştigătorul Huszar, în 4 Martie anul următor
ş i-a prezentat bugetul în valoare de 93 981 forinţi. Ca anexă,
a prezentat şi o descriere a monumentului proiectat.
